Sticlarul turdean în vizită la Frankfurt

|Astăzi vizitele sau munca în străinătate sunt la ordinea zilei, au intrat în firescul vieții. Nu așa stăteau lucrurile în anii 1970-1980, când ieșirea cuiva peste graniță în Occident, era o întâmplare capitală de care oamenii își aduc aminte și peste zeci de ani. Cum putea ajunge un sticlar din Turda în Germania Federală?

„Am fost în Germania, la Frankfurt, la o expoziție internațională, împreună cu directorii și cu cei care au făcut contractele între fabrica noastră și străini. Pe mine m-au dus acolo ca să văd mostrele și să le spun dacă putem face la Sticla comenzile pe care vroiau ei să le ia. Mă tot întrebau acolo: „Ce zici, le putem face?”. Le ziceam că da, se poate. Practic despre tot ce am văzut în expoziție am zis că se poate face la noi și așa a fost. Că după ce am venit acasă le-am și demonstrat asta făcând efectiv. Am făcut niște cupe mari cu picior talpă din sticlă colorată.

La expoziție era cu un stand și o doamnă care fusese la noi în uzină. Directorii cu secretara au intrat acolo ca să încheie contractele, iar nouă ne-a zis să așteptăm afară, să nu intrăm. Bine, nu intrăm!  Dar doamna asta de care vorbesc m-a recunoscut de când a fost la Turda, m-a luat de mână și m-a tras după ea. Inginerul Csabi striga după mine „Nu te duce, nu te duce!”. Ce era să fac să o trag pe doamnă înapoi dacă ea vroia să mă ducă acolo? M-a dus, mi-a arătat, mi-a explicat... Acuma, eu știu germană de mă dor mâinile! Ne-am înțeles bine: „Good, good! Good, good!” M-a întrebat cu ce să mă servească. Cu bere sau cu suc? Eu am zis că vreau suc, noi nu bem bere, noi nu bem numai țuică de prune. Mi-a dat suc la cutie de carton. Atunci am băut prima dată suc din cutie de carton. M-am dus afară, la colegi și le-am dat și lor, că doar nu era să beau numai singur.

A fost bine, am încheiat contracte bune și s-au bucurat toți 4 directorii care au fost cu noi.

Acolo era cu noi și ministrul Mocanu. El ne-a dat personal câte 3000 de mărci fiecăruia dintre noi pentru cheltuială. Eu am cheltuit 1000 de mărci și cu 2000 am venit acasă, pentru copii.

Într-o zi, de fapt într-o noapte pe la ora 2.00, când noi ne adunam să mai facem o tură ca să vizităm expoziția (în 10 zile nu am reușit să vedem decât 4 niveluri din expoziție), a trecut pe lângă noi ministrul Mocanu cu unul de la Mediaș, înalt de vreo 2 metri, care era secretarul lui. Erau prieteni cu Hâlmă, cu directorul nostru. De fapt toți au fost prieteni cu Hâlmă. Nu știu unde mergeau ăștia doi. Hâlmă zice: „Uită-te la ei cum merg, ăsta-i așa de înalt ca o țarcă și nu mai vede oamenii de când umblă cu ministrul!” S-a întors ministrul, surprins, și a zis: „Măi Gabi, ce faci?” Noi ne-am speriat, ne-am zis că uite cum vorbeșe directorul nostru cu ministrul. Dar așa era el, pe toți îi știa și era foarte popular”.

Aurel Feșnic, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1965-2001)|