Viață de sticlar

|Condițiile de muncă din Fabrica de Sticlă Turda erau foarte grele. Sticlarii lucrau în fața cuptoarelor de topit sticla în care temperaturile erau de 1650-1800º C. Căldura era și mai năucitoare în timpul verii când și temperaturile de afară erau foarte mari. Lucrau 6 ore pe zi în fața cuptorului încât curgea sarea pe ei mai tare ca la Durgău. Unii spun că meseria de sticlar este cea mai grea meserie din lume.

Salariul sticlarului era în acord individual, ceea ce însemna că fiecare avea salariul în funcție de producția realizată. Exista un birou de normare unde erau calculate normele de muncă pentru fiecare produs în parte. Atunci când muncitorii reușeau să-și depășească norma, primeau bani în plus. Problema era că dacă se observa că 2-3 luni sticlarul a reușit să depășească norma, biroul de normare recalcula norma mărind-o. Interesul conducerii era să nu plătească salarii prea mari.

Erau sticlari cu totul speciali care făceau produse unicat. Era cazul celor care făceau țeavă din sticlă. Aceștia luau sticla topită pe țeava de suflat și o întindeau până ajungea la 15-20 de metri. Totul se făcea „după ochi”, dar produsul final trebuia să iasă conform standardului. De exemplu produceau țeavă de sticlă de calibrul 11-13 mm, sau de 30 mm. Unele comenzi erau pentru tuburi de 4,5 m lungime pe care sticlarii le făceau manual, tot „după ochi” și din care se tăiau apoi tuburile de neon.

Alți sticlari lucrau produse în serie. De exemplu, în norma zilnică pentru „paharele degetar” intrau 2000 de bucăți. Unii reușeau să atingă norma, alții reușeau să facă abia 500-600 de bucăți pentru că formele după care se produceau erau foarte mici și erau greu de văzut. În anii 1970-1980 au fost în mare vogă „paharele persiene”. Pe 6 pahare se putea cumpăra din Iugoslavia o haină de fâș sau alte produse care nu se găseau în România. Un sticlar avea ca normă de producție zilnică 3000 de pahare de acest fel. Și pentru sticluțele pentru penicilină norma era foarte mare încât unii muncitori au rămas cu probleme de sănătate pe viață din cauza muncii infernale.

La Fabrica de Sticlă condițiile de muncă au fost foarte grele, iar sticlarii nu au beneficiat de măsuri serioase care să le protejeze sănătatea.|

Gheorghe Ciorea, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1971-2005)

Ioan Falca, sticlar gravor, Fabrica de Sticlă Turda (1960-1992)

Simion Cimerdean, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1959-1990)

Liviu Vilț, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1969-2012)