Cehoslovacii cei răi

|Am fost în Cehoslovacia în vremea lui Ceaușescu. Casierul de la Fabrica de Ciment Turda, care era și el în delegație, mi-a zis:

-       Domnu Cimerdean, hai cu mine, că vreau să-mi cumpăr un obiect de cristal din magazin.

Ne-am dus în magazin unde și-a ales o vază evazată cu fundul plin, gheață, cum se numea. Eu fiind de meserie, am văzut că în fundul vazei era o bulă mică, mai mică decât gămălia unui ac. Când am întors-o invers, cu fundul în sus, bula era cât o boabă de porumb, era ca o lupă. I-am zis:

-       Spune-i doamnei că ăsta-i un rebut!

Vai, ce s-a mai supărat vânzătoarea! Ne-a spus că nu avem dreptate, că ei fac sticlă de Boemia, sticlă de Murano...  I-am spus:

-       Faceți voi sticlă de care vreți, dar ăsta-i rebut.

Nu a avut ce face, i-a dat altă vază.

Tot acolo aveau niște pahare mici, din sticlă de Jena, cu tortiță de metal. O rudenie din Deva mi-a zis că are nevoie de un set de pahare pentru că merge la o nuntă și m-a rugat să i le verific, să nu fie defecte. Am pus paharele pe o bucată de sticlă și am văzut că se mișcă . I-am zis:

-       Ăsta-i rebut la noi. Nici măcar rebut, se aruncă la cioburi și este retopit!

Asta-i situația! Cehii erau ticăloși, îți vindeau produse de tot rahatul.

Eram secretar UTC (Uniunea Tineretului Comunist, n.r.) și ne-a povestit secretarul de partid, în ședință, cum ne-au păcălit cehii pe noi, cu niște țevi, la Combinatul de la Săvinești. După ce au venit țevile, românașii noștri au modificat ceva la instalații, așa că au fost nevoiți să taie din țevile cehești. Așa au constatat că nu erau făcute din oțelul pe care-l comandaseră ei, erau din material de cea mai proastă calitate.  Și cu mașinile Skoda ne-au păcălit, încă din timpul războiului.

Erau șmecherii mari. Ne-a povestit directorul Țențu despre cum mergeau treburile în comerțul cu sticlăria. Cei de la atelierul de gravură de la Fabrica de Sticlă Turda aveau manopera foarte scumpă pentru că totul se făcea manual. Cehii aveau manopera ieftină pentru că aveau bazine cu acid clorhidric și pantograf. Băgau paharele în ceară, făceau dantelăriile pe ceară, cu pantograful, după care băgau paharele în acid clorhidric ca să topească ceara. În acest fel gravura ieșea foarte ieftin. Cumpărau de la noi paharele „sadea”, adică simple, neprelucrate, le duceau la ei, le gravau cu metoda lor, apoi le vindeau extrem de scump. Asta se întâmpla din 1960 până la sfârșitul anilor 1980.

Așa stau lucrurile și în ziua de astăzi. Fabrica de Sticlă de la Turda produce pentru alte branduri, nu mai găsești nicăieri produs de Sticla Turda. Noi producem pentru Murano și Boemia. Dar la Turda am avut niște meseriași extraordinari și am făcut produse de cea mai bună calitate.|

Simion Cimerdean, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1959-1990)